coexistăm

în poeme cu lirism evident strângem sub litere durerea unor singurătăți perene enigma unor trasee și mutilarea unor iubiri noi căutătorii de odihnă sub cadrane de ceasuri afumate de timp înșirăm reptile pe cuvinte când semnele de lumină ne lasă orfani suntem ai nimănui, iubito îmi spui din când în când și niciun leagăn nu ne mai poartă trupul prea mici să cuprindem literatura în semnele noastre care poartă în spate sacii cu fragmente din istoria unei vieți