sâmbătă, 19 octombrie 2013

coexistăm



în poeme cu lirism evident
strângem sub litere
durerea unor singurătăți perene
enigma unor trasee
și mutilarea unor iubiri
noi
căutătorii de odihnă
sub cadrane de ceasuri afumate de timp
înșirăm reptile pe cuvinte când
semnele de lumină ne lasă orfani
suntem ai nimănui, iubito
îmi spui din când în când
și niciun leagăn nu ne mai poartă trupul
prea mici să cuprindem literatura
în semnele noastre
care poartă în spate sacii cu fragmente
din istoria unei vieți

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu