azi noapte

mâna poetului
s-a odihnit pe ideea unei femei

i-a luat ceva timp
având în vedere distanța -
fluviul măsoară cu pasul
tot ce a rămas neînțeles:
un adio
un noapte bună
un sărut pa marginea ferestrei
un adagio pe care doar sufletul ei
poate să lunece
când trupul i se pierde în somn
printre sunete
ce nu-și mai dezbracă haina

în frig poetul a plecat printre ceasornice
să interogheze timpul
să caute litere
pentru toate retragerile în sine
pentru zilele în care îi spune femeii
"azi voi trăi și pentru tine -
puțin și neîndestulător, iubito"
în timp ce visătorii
își lasă zâmbetele în carnea ei albă
înflorind permanent
treceri...