nicio ploaie

nu-și lasă hainele pe mâna unui necunoscut “ea” caută pământul însetat și pomul uscat și frunza ce tremură în neliniștea unei nopți când uiți cuvintele în poala unui apus fățarnic pentru că ea știe rostul căderii oricâte ploi vremelnice te-ar atinge și nu-i potop și nu e amăgire și nu-i șuvoi și nu e despletire e doar un semn că dincolo de alte umbre va fi aceeași prelungire de cer în plămânii unui poet care (se) caută