sâmbătă, 19 octombrie 2013

nicio ploaie



nu-și lasă
hainele pe mâna unui necunoscut

“ea” caută pământul însetat
și pomul uscat
și frunza ce tremură
în neliniștea unei nopți
când uiți cuvintele
în poala unui apus fățarnic
pentru că ea știe
rostul căderii
oricâte ploi vremelnice te-ar atinge

și nu-i potop
și nu e amăgire
și nu-i șuvoi
și nu e despletire

e doar un semn că dincolo de alte umbre
va fi aceeași prelungire
de cer în plămânii unui poet care (se) caută

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu