pereţii goi fără cascadele zilei fluturii mei albi, fluturii mei negri - nasturi pe spatele rochiei abia dezbrăcate peste oboseala femeii să torni cuvinte nerostite până azi - flori răscumpărate înainte de condamnare finalul nu s-a scris încă femeia-zăpadă ca o noapte prelungă de dragoste îţi va povesti despre nebunii pierduţi printre umbre de sepia uitate în buzunarele unei livezi singure câtă linişte şi ce spaimă tahicardică stare înainte de tot |
marți, 5 noiembrie 2013
nu mai suntem acasă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu