marți, 5 noiembrie 2013

nu mai suntem acasă




pereţii goi
fără cascadele zilei
fluturii mei albi, fluturii mei negri -
nasturi pe spatele rochiei
abia dezbrăcate
peste oboseala femeii
să torni cuvinte
nerostite până azi -
flori răscumpărate înainte de condamnare

finalul nu s-a scris încă

femeia-zăpadă ca o noapte prelungă
de dragoste îţi va povesti despre
nebunii pierduţi
printre umbre de sepia
uitate în buzunarele unei livezi
singure

câtă linişte şi ce spaimă
tahicardică stare
înainte de tot

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu