ca o mărturisire

îmbrac aerul
un război se termină
altul începe
ziua de azi îmi lasă trotil
pe gulerul hainei tale
mături cu ea secundele
arunci într-un colț timpul nepetrecut
apoi împarți veștile de pe front
cu îndemânarea unei ape
care-și cunoaște matca
mâine vom scrie cronici
eu cu memoria unui refugiu
inventat în lăcașul numit om
tu cu pornirea furtunoasă
a unui atac
la adresa vieții pe care nimeni
n-o mai revendică
prea multă incertitudine bântuie
frământările noastre - prizonieri
în lumina unei zile putrede
să fie ultima, zic
adâncită în tine mai mult ca niciodată