Tulbure

Oraşul meu se umple de şuvoaie,
Brumaru-i o enclavă inundată,
Mor chiraline în amiezi cu ploaie
Tu-mi ceri să tac, mansarda-i ocupată -

Sunt gânduri triste, sensuri nerostite
Amestecate umbre-n ochi de fluviu,
Cochilii reci şi gesturi părăsite
În palma cunoscutului diluviu.

Damnat să fii, îmi aminteşti de cercuri
De fluturi vii, de zidurile sorţii
Îţi povestesc ceva... e-o zi de miercuri
Iar noi ne amintim de ceasul morţii

Păcate gri şi glas de mandoline,
Oraş de plumb şi ploaie nemiloasă
Azi nu suntem, Nimicul ne-aparţine,
Absurdul este-n noi şi nu ne lasă...