zeţar minuţios,

mi-ai pus în palme toamna cu ploi trândave şi cu frunze moarte cu irosiri de brume împănate şi vechi arome adormite-n carte m-ai adunat în fiecare slovă sub un tipar de arbore prea şubred să mă ucizi încet când prea departe îţi sunt sub cerul înnorat şi putred azi nu-ţi mai sunt nici filă-ngălbenită şi nici condei cu vârf de inspiraţii sunt o consoană ce nu mai respiră deşi în juru-i saltă aclamaţii