cuvintele mele n-atârnă - sunt doar niștre zaruri mici uitate prin caverne respirațiile din tine le mătură ploile din mine le scurg până în valea unde fluviul vrea să se odihnească așa ca tine obosit de bucuria cuvintelor pe care le înnegrești cu puncte norocoase, ar spune malul iubitor de apă ghinioniste, ar spune așchiile de lumină venite să înțepe singurătatea omului care așteaptă să moară curate, aș spune eu ștergând un flaut ce caută mâna unde sunetele s-au ascuns în ultima vreme lângă mine doar o absență îmbrăcată în frig |
sâmbătă, 19 octombrie 2013
să nu răspunzi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu