pe culoarul unei inimi ce nu mai vrea să bată aritmic ne căutăm umbrele și nu găsim nici măcar cuvântul iluzie care le-ar putea înlocui atunci luăm în brațe iernile din calendare le dăm nume și cu naivitatea încrezătorului le cerem să ningă peste roșul unei inimi care nu-și mai răscumpără nicio bătaie |
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu