răsucit pe talerul balanței se caută un echilibru în timp ce frigul atârnă în mine cât mai mult se aud trosnind parâmele aici înăuntru acostează o brumă apoi un geamăt de fluviu mai trece câte-un strigăt ori câte-o pasăre strivind aerul îmi lipsesc ancore și cuvinte încăpătoare îmi lipsești tu băncile unei faleze și poate acel "te iubesc pentru că nu trebuie să te iubesc" lăsat la prova unui vapor care urmează să plece... |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu