era mai bine cu ușile închise

cuvântul nealterat ar fi construit zidul furtunile ar fi trecut deasupra și păsările cuib și-ar fi găsit în stele departe mult prea departe de fugarul meu suflet - rămas un portativ pentru semne pentru mi-nele meu supus trecerii când structurile se descompun fără să te întrebe dacă ești de acord dacă n-aș fi deschis ușile anii mei ar fi rămas lujere uscate sub povara unor ochi fără rod mână întinsă fără a primi răsplata îndelungului chin de a făuri îngeri decăzuți, plutitori cu măștile iernii pregătite să ne coloreze măduva cu frig nu-ți vine să închizi ușile când hemoleucogramele arată că drumul tău alb și drumul tău roșu se împletesc până acolo unde moartea va colora trapa cu un gest numai de ea știut în timp ce păsările vor coborî pe zidul tău pentru mici instantanee așa - ca de ultim album adunând faptele ultimei risipitoare