sigur

un drum va mai trece prin măduva mea plină de iarnă un făgaș socotit să poarte pasul orbului prin zăpada în care capriciile unei vremi își aruncă măselele stricate nimic alb nimic nou nimic din migrația păsărilor ce m-au traversat și ieri și azi ca de fiecare dată când ridic pânzele să merg mai departe un vânt travestit mă însoțește spuneai că e ultima paradă când frigul iese dezbrăcat fără să-i pese că-l putem vedea