nu mă sperie

mărul ce-și strânge pulpa sub coaja aurie și nici frunza îmbătrânită sub povara aramei mă tem de brume grele în gene și oameni cu inima de piatră de tristeți ascunse în cutiile de pudră ale clovnilor și de morți rătăcite în poala unui octombrie înfiat de frig copil al nimănui rătăcit pe drum înainte de a se naște