sâmbătă, 19 octombrie 2013

Infinit



Când mor cu tine-ţi dau din tot ce sunt -
Miros de prună coaptă în brumar
Peceţi de ploi din cerul tău cărunt
Închid hrisoavele ce-au plâns amar.

Când îţi rămân în minte, rătăcesc,
Secunda o prefac în curcubeu,
Parfum de bergamote risipesc
Şi-n ramuri - cântec îţi şoptesc mereu.

De mă întrebi ce-aş mai putea să-ţi dau,
Aşteaptă-mă cu braţul despletit
De salcie pe mal când se chemau
Iubirile în ochi de asfinţit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu