Infinit

Când mor cu tine-ţi dau din tot ce sunt - Miros de prună coaptă în brumar Peceţi de ploi din cerul tău cărunt Închid hrisoavele ce-au plâns amar. Când îţi rămân în minte, rătăcesc, Secunda o prefac în curcubeu, Parfum de bergamote risipesc Şi-n ramuri - cântec îţi şoptesc mereu. De mă întrebi ce-aş mai putea să-ţi dau, Aşteaptă-mă cu braţul despletit De salcie pe mal când se chemau Iubirile în ochi de asfinţit.