vineri, 10 august 2012

Încercări

În mierea zilei stau să moară fluturi,
Tăcute vânturi au secat de vrajă,
Se plimbă seceta în ochi de ciuturi
Când suliţe-n creneluri stau de strajă.

În poala mătcii piatra se sfărâmă
De dorul apelor plecate-n goluri,
Se rupe straniu încă o parâmă,
Iar velele ne zboară-n rostogoluri.

Visăm la ploi şi coame despletite,
La nuferi ce-şi petrec în ape vina -
Sălbatici cai ne-omoară în copite
Şi sufletul, şi pacea şi lumina.

Ne străjuiesc doar flăcările-absurde,
Vocale-nţepenite-n glas de rugă -
Sunt ploile din ceruri tot mai surde
Şi-o sete aspră-n mine se conjugă.

4 comentarii:

  1. Și mie tot fragmentele acestea... de ploaie și coame despletite mi-au plăcut tare mult.
    Ană, cum faci să-ți potolești setea cea aspră? Altfel decât cu muzica ploii versurilor tale?

    RăspundețiȘtergere
  2. Iubesc oamenii, Oana, chiar şi pe cei care mă rănesc...
    anna

    RăspundețiȘtergere