Lumină-aprinsă în lumină,
un soi de fulger nebunatic,
un dans cu nopţi şi crinolină
foşnind la braţul tău, lunatic
o ploaie scurtă şi bizară,
uimire prinsă în fireturi
în aşteptarea ta amară
înfăşurând în ochi deşerturi
sălbatic vânt cum te animă
nisipul meu ţi se aşterne,
când eu – o ploaie anonimă –
las apele-n eter a-ţi cerne
iubirea frunzei – balerină.
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu