Exerciţiu... cu destinatar 72 - ne(liniştea)

telefoanele tale au amuţit
când trecem prin tunel închidem ochii
întunericul nu ţine de ziuă
şi ura nu ţine de noi
gangul strâmt în care ne petrecem puţinele ore
e plin de paşii iubiţilor neiubiţi
îmi place cum plouă
mărunt ca înaintea unei execuţii pe scaunul electric
atunci numeri secundele care ţi-au mai rămas
în timp ce furnicăturile îţi colindă venele
crezând că a-ţi fi rece poate deveni obişnuinţă
nu obosesc
niciodată nu obosesc atunci când plouă
număr scrisorile iubiţilor mei
le aşez în ordinea morţii lor
apoi le-nchid într-o pungă să le sufoc toate amintirile
tu-mi zâmbeşti din ultimul poem scris
pe care n-ai să-l expediezi niciodată
în timp ce eu mă-mbrac în liniştea unui crotal
pripăşit în grădină