semnul tău lipit de lampadar
liniştea acidă a unei nopţi perfide
luna rânjind satanic nerotunjită
un abur îmi invadează irişii
cui mai foloseşte glasul privighetorii
când nopţile sunt ruină de cântec
numai greieri mărunţi
orchestrând a trecere mă irită
lungesc minutarele
şi-mi port privirile prin ceasurile lui Dali
ţi-aş fi devenit Gala, iubitule,
şi-n serile dimineţilor tale
mi-ai fi îngăduit scrisul în pagini
pe care nimeni nu le va umple vreodată
ştii ?
liniştea acidă a unei nopţi perfide
luna rânjind satanic nerotunjită
un abur îmi invadează irişii
cui mai foloseşte glasul privighetorii
când nopţile sunt ruină de cântec
numai greieri mărunţi
orchestrând a trecere mă irită
lungesc minutarele
şi-mi port privirile prin ceasurile lui Dali
ţi-aş fi devenit Gala, iubitule,
şi-n serile dimineţilor tale
mi-ai fi îngăduit scrisul în pagini
pe care nimeni nu le va umple vreodată
ştii ?
Rostiri de toamna,
RăspundețiȘtergerecu nopti in care se aud numai greierii.
E bine ca paginile ar fi fost scrijelite in semne, altora nu ai cum sa le lasi sau nu te-ar fi lasat,
pentru altii numai sunt cuvinte, nici rostite si nici scrise.
mulţumesc pentru semn, Anca!
RăspundețiȘtergereanna