Exerciţiu... cu destinatar 81- atlanţi...

Mă năpădesc iluzii, mi-i luna frământată,
În gurile flămânde mă naşte noaptea iar.
Când caut răsărituri, mi-i marea agitată,
Corăbiile-s goale şi vântul - un hoinar.

Mă-ncumet ca să umblu pe apa descântată,
Să-ţi fiu iar albatrosul strigând spre zări pustii.
Adună-mă, iubite! În palmă-ţi,  alintată...
Culegător de vise în dimineţi să-mi fii.

Să-mi umpli cu iubire privirea-nlăcrimată,
Singurătăţi să-mi zboare pe valul opalin,
Să îmi lucească ziua – albastră, nestemată,
Atlanţi în lumea noastră, un spaţiu hialin.

Ne-mbrăţişăm cu sete, săruturi se coboară,
Adamantine clipe ne rostuim cuminţi,
În pas de ape limpezi tăcerea ne doboară
Când vine iarăşi noaptea cu visele-i fierbinţi...