în fiecare seară
potriveşte ceasul în ochiul peretelui
toarnă sunete în tendoane de aer
să nu-mi şchioapete respiraţia
când păsări albe vin în mine - potop
nu osândi nicio pornire pe
străzile cartierului meu pline de fluturi
unde vitrinele şlefuiesc vocale
nu înflorise nicio eşarfă
în închisoare două deţinute se ceartă
să rămână în carcase de flaut
pe care deget să dormi -
semn că tu eşti singurul care poate recunoaşte
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu