ţie...
Mi-e dor să-ţi tac neliniştile,
să păstrez în minte amprentele gândului
că într-o zi vom aşeza dimineţile
ca la domino -
între ele să nu mai încapă nicio înserare…
prea mult sângeriu în ochii mei, iubitule!
Dincolo de ziduri glasuri,
prea multe glasuri peste oasele mele,
peste pleoapele mele, peste braţele mele întinse -
ramuri spre pacea unui azur
pe care, azi, nu-l mai zăresc.
Mi-e dor să-ţi tac neliniştile,
să-ţi umblu pasăre albă în mersul din fiecare zi,
poate mai înapoi cu un pas
umbră în umbra ta să mă cufund
când soarele ne-apare ispită în cale…
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu