Exerciţiu... cu destinatar 61 - dimineaţa

ţie...

Ştiu să mă nasc odată cu dimineaţa.

Printre vârtejuri de fluviu
îmi las cuvintele
să curgă spre tine, cântec, iubitule!

Nu-mi smulge taina
şi n-o-mpărţi cuibarelor de păsări -
sunt pui care pleacă atunci când toamnele
ne pătrund în oase
şi teama de frig ne zbiceşte mintea;

lasă-mă odihnă ochilor tăi
când slovele ţi se perindă pe dinainte
ca nişte contese înfumurate
sosite la bal,
soarbe încet cafeaua aceea amară şi rece
iubindu-mi
liniştea pe care o răsfrâng
 atunci când oglinzile îşi şterg frunţile argintate
 de roua dimineţilor noastre...