Exerciţiu cu destinatar 52 - rămâneam cerul...

parcă m-ar fi ştiut demult

sub unghia secundei îşi aşeza cuvintele
nu-mi povestea despre ninsori
era o permanentă cădere
a lui spre mine – iarba cu ochii mirării deschişi

tăia liniştea în felii mari
şi  împărţea aripi
 pentru fiecare plutire câte o pereche
pentru că el era nesfârşirea dragostei mele
mereu albastru
mereu senin -
acuarela risipită peste peste  chipul peretelui
care mă ţinea în braţe
nelăsându-mă prăbuşirii în dar

încât rămâneam cerul