În dorul terestru s-au scurs multe ploi,
În trecerea mea doar o boare de vânt,
Sub frunze tăcute - un praf de cuvânt
Ce prinde în palme doar paşii în doi.
Sfiala mă-mpinge să cred c-au rămas
În taina luminii doar glasuri târzii,
Sub ziduri de foc aruncăm poezii
Şi ardem în carte un gând pătimaş.
Ne scriem mereu sub acelaşi îndemn,
Străbatem culoare în rime şi vers.
Nevoia de tine azi capătă sens,
Nevoia de mine-ţi trimite un semn.
În ochiuri de scoarţă-au crescut irosiri,
Copaci de iubire ne suntem şi azi
Sorbim depărtarea, în august nomazi
Visăm la nuntire, visăm ca doi miri...
"visam la nuntire, visam ca doi miri" .... "in ochiuri de scoarta-au crescut irosiri"
RăspundețiȘtergere:(
Vin ploile-n noi, nici urmă de dig,
RăspundețiȘtergereUmblăm prin nisipuri etern mișcătoare,
Departele meu cu umbră ce doare
Aproape mi-ești toamnă, aproape mi-ești frig!
Am scris pentru tine...
e tot ceea ce ne rămâne...visul
RăspundețiȘtergereanna
vin ploile-n noi şi plâng sacadat
RăspundețiȘtergeree toamnă devreme, e vântul ciudat
vin ploile-n noi se scutur iubiri
şi nu le mai ştim... în lume-au plecat...
da, elena mea
anna