ţie...
du-mă acolo unde singurătăţile nu au perechi
să o însoţesc pe a mea
libertatea ei să se evapore
cum apa fluviului se ridică pe firul unui zmeu
strunit de mâna unui vânt, iubitule
când îmi eşti, nu-mi eşti
când nu-ţi sunt, îţi sunt
paradoxală apartenenţă dincolo de creiere urbane
mituită prezenţă în cartiere populate
cu dicţionare
căutăm cuvintele
sensurile lor se îngrămădesc în mintea noastră
stoluri ca-n Păsările lui Hitchcock
în palma apei rămasă în matcă
ne iubim cum salcia umbra-şi alintă
singurătăţile noastre- două cochilii cu aceeaşi culoare
du-mă acolo unde singurătăţile nu au perechi
să o însoţesc pe a mea
libertatea ei să se evapore
cum apa fluviului se ridică pe firul unui zmeu
strunit de mâna unui vânt, iubitule
când îmi eşti, nu-mi eşti
când nu-ţi sunt, îţi sunt
paradoxală apartenenţă dincolo de creiere urbane
mituită prezenţă în cartiere populate
cu dicţionare
căutăm cuvintele
sensurile lor se îngrămădesc în mintea noastră
stoluri ca-n Păsările lui Hitchcock
în palma apei rămasă în matcă
ne iubim cum salcia umbra-şi alintă
singurătăţile noastre- două cochilii cu aceeaşi culoare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu