te dezbraci de mine
pui singurătatea pe umărul stâng
îţi decorezi plecările cu tristeţe înmuiate în alb
singurul drum pe care îl cunosc
e cel al privirii
nu sunt şarpe -
în sângele meu cald
frumuseţea se plimbă în gondole
ştiu să te simt dincolo de cascade
iar căderea mă face să mă înalţ
lumina mea e doar o apă care te mângâie
adevăratul soare vine din interior
o tăinută voce te caută
vede sufletul tremurând
şi mă cheamă să te-mbrac
sub clopote goale noi ne suntem sunetele
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu