ţie...
Se tânguie steaua în ceruri -
E bolta dospită în spume,
Pe oasele mării-n decoruri
Se nasc începuturi de lume.
O slovă se scrie pe stâncă,
Fuioarele-au glasuri de nimfe,
Mă-ncumet ca-n pacea adâncă
Poemele-n stol să triumfe.
Le scriu răsucindu-mă-n valuri
Mărunt, ca un semn plin de ceaţă
Eu - albă stihie pe maluri,
Privind chipul tău plin de viaţă.
Furtuni de luciri mă îmbie,
În nopţile-nvinse de lună
Sunt umbra-ţi pe cer - o zglobie
Ce fulgere-n ochi îţi adună.
Se tânguie steaua în ceruri -
E bolta dospită în spume,
Pe oasele mării-n decoruri
Se nasc începuturi de lume.
O slovă se scrie pe stâncă,
Fuioarele-au glasuri de nimfe,
Mă-ncumet ca-n pacea adâncă
Poemele-n stol să triumfe.
Le scriu răsucindu-mă-n valuri
Mărunt, ca un semn plin de ceaţă
Eu - albă stihie pe maluri,
Privind chipul tău plin de viaţă.
Furtuni de luciri mă îmbie,
În nopţile-nvinse de lună
Sunt umbra-ţi pe cer - o zglobie
Ce fulgere-n ochi îţi adună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu