Exerciţiu cu destinatar 77- rămas bun!

departe într-un gând
voi aduna toate zâmbetele desprinse
din unica-ţi fotografie pe care o deţin
(o cruponasem cu PhotoScape să-mi fii mai aproape)
mă aşez în stânga ta
să-mi spui la urechea dreaptă
cum ar fi să facem dragoste pe acoperişul lumii
perpetuum mobile râsul meu să-ţi fie
dicţionarul în care îţi cauţi fericirile
fie ele mărunte cât neghinele câmpului
va fi ploaie ?
drumul o să mi se pară un nesfârşit convoi de iluzii
şi asta până-mi voi lipi eternitatea de tâmple
să simt că evadarea mea nu-i decât un prilej
de a-i vorbi albastru stâncii în care vreau să-mi răsădesc fluturii
sunt poate fâşia de nisip unde mor clepsidrele
mulţi au trecut lăsând urme de tălpi
singurul care m-a strecurat ai fost tu, iubitule nenăscut
deschide palmele
eu voi fugi în somn - poate singurul meu confesor adevărat…