Exerciţiu... cu destinatar 83 - când respir...

Când respir, se dilată clipa,
vin magi să culeagă stele
din palma universului
lăsat în pustiul caravanelor,
numărăm dunele de nisip
şi confecţionăm clepsidre din cioburi de lună

trupul nostru – sticla încremenită
prin care trec uşor curcubeiele
să-ntindă poduri pentru suflete:
al tău ca o apă,
al meu ca o salcie gata să te îmbrăţişeze

când respir,
vocale aglomerate-n mirare
devin păsări pe cerul netezit
cu aerul dimineţilor noastre neîncepute, iubitule

albastrul e întâmplarea în care ne oglindim
timpul pe care-l avem de trăit împreună...
mereu ca o primăvară neterminată.