Mirare albă

Mirare albă pe nisipul ud -
Nomadă ca un vânt rătăcitor
Ascunde tâlcuri palide şi nud
Îşi lasă trupu-n praf năucitor.

Sub funii, jertfa malului s-a stins
Cum pescăruşii strigă azi – inert,
Pe ţărmul cenuşiu mi s-a întins
Culoarea-ntr-un apatic, vechi deşert.

Pe orizont se joacă-un răsărit,
Albastrul înfloreşte-n arc de maci,
În ochi de lotcă-apare-un licărit
Să-ţi bucure privirea când îmi taci.

Talazuri infinite în ocean...
Când pasul meu grăbit pe scoici cu dinţi
Trimite-un sol spre braţul de mărgean -
Să-nghită-n ape stinsele credinţi...