nu s-a defectat timpul alungit
vrea să mă vadă ţinându-te de mână
scoicile îşi dezvelesc dinţii
piciorul meu culcă nisipul
căutăm farul de la marginea lumii
rătăciţi să ne fim fără metafore
fără eşafoduri cu ierburi stinse pe trepte
rouă rostogolind pe buze cu uimirea prinsă
în pupile când pulsul ne întrece
secundele aflate în marş negociem ieşiri
fără trup agonizând în jocuri
sfiala ne trece drept iarnă împăturită
în geografii apele suntem noi
curgem
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu