În mierea zilei stau să moară fluturi,
Tăcute vânturi au secat de vrajă,
Se plimbă seceta în ochi de ciuturi
Când suliţe-n creneluri stau de strajă.
În poala mătcii piatra se sfărâmă
De dorul apelor plecate-n goluri,
Se rupe straniu încă o parâmă,
Iar velele ne zboară-n rostogoluri.
Visăm la ploi şi coame despletite,
La nuferi ce-şi petrec în ape vina -
Sălbatici cai ne-omoară în copite
Şi sufletul, şi pacea şi lumina.
Ne străjuiesc doar flăcările-absurde,
Vocale-nţepenite-n glas de rugă -
Sunt ploile din ceruri tot mai surde
Şi-o sete aspră-n mine se conjugă.
Tăcute vânturi au secat de vrajă,
Se plimbă seceta în ochi de ciuturi
Când suliţe-n creneluri stau de strajă.
În poala mătcii piatra se sfărâmă
De dorul apelor plecate-n goluri,
Se rupe straniu încă o parâmă,
Iar velele ne zboară-n rostogoluri.
Visăm la ploi şi coame despletite,
La nuferi ce-şi petrec în ape vina -
Sălbatici cai ne-omoară în copite
Şi sufletul, şi pacea şi lumina.
Ne străjuiesc doar flăcările-absurde,
Vocale-nţepenite-n glas de rugă -
Sunt ploile din ceruri tot mai surde
Şi-o sete aspră-n mine se conjugă.
..mi-a plăcut!
RăspundețiȘtergereȘi mie tot fragmentele acestea... de ploaie și coame despletite mi-au plăcut tare mult.
RăspundețiȘtergereAnă, cum faci să-ți potolești setea cea aspră? Altfel decât cu muzica ploii versurilor tale?
Dane, mulţumesc pentru semn!
RăspundețiȘtergereIubesc oamenii, Oana, chiar şi pe cei care mă rănesc...
RăspundețiȘtergereanna