Pendule arămite-n colţi de soare
şi ornice bătute-n scoarţe dulci
aşteaptă capul tău pe râu să-l culci,
să fii tărâmului din nou izvoare.
Secundele-s lipite-n ochi de stâncă,
în flori de colţ aruncă nefiresc
acelaşi vânt sălbatic, vulturesc,
acoperind cu zbor valea adâncă.
Te sperii să-ndrăzneşti măcar o clipă
destinul să mi-l scuturi de omăt?
Să mă dezgheţ sub pielea ta - desfăt
şi ploaie-n semn să-ţi fiu mereu – risipă?
Opreşte-te din saltu-ţi peste pietre,
Şuvoi îmbrăţişat de trist apus,
În mine-atâtea treceri s-au depus,
Mă dor sigilii rătăcite-n vintre.
şi ornice bătute-n scoarţe dulci
aşteaptă capul tău pe râu să-l culci,
să fii tărâmului din nou izvoare.
Secundele-s lipite-n ochi de stâncă,
în flori de colţ aruncă nefiresc
acelaşi vânt sălbatic, vulturesc,
acoperind cu zbor valea adâncă.
Te sperii să-ndrăzneşti măcar o clipă
destinul să mi-l scuturi de omăt?
Să mă dezgheţ sub pielea ta - desfăt
şi ploaie-n semn să-ţi fiu mereu – risipă?
Opreşte-te din saltu-ţi peste pietre,
Şuvoi îmbrăţişat de trist apus,
În mine-atâtea treceri s-au depus,
Mă dor sigilii rătăcite-n vintre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu