miercuri, 16 mai 2012

Exerciţiu fără destinatar 6 - irosire

cum să-ţi hrănesc fluturii
când frunza mea
se sprijină pe o toamnă
cu ochii căprui –
prea veştedă în uitare
prea ruginită să cânte

mai  bine lasă-mă încuiată
în acel noiembrie
plicticos
în care bruma se răsfira pe o filă de carte -
poate niciodată citită
până la capăt

acolo se vor topi atâtea apusuri
eu zâmbesc
tu scrii tristeţi
şi fluturii noştri se întâlnesc
undeva
pe geana indigo a zilei


ne irosim într-un vârtej
înlocuim lumina cu întunericul
şi ne-ntrebăm


mai are vreun rost?...

2 comentarii:

  1. știi, anna mea, poate că fiecare scrie tristeți și are un noiembrie, poate că și fluturii ni se întâlnesc undeva...dar are vreun rost? să nu căutăm răspunsul, să mai sperăm, încă.

    RăspundețiȘtergere
  2. fluturii ne dau mereu de furcă, Elena mea

    RăspundețiȘtergere