Să-ncolțesc în tine - ploaie neumblată...

Voi sosi în zarea dimineții scurse
 Dintre răsărituri prinse în condeie,
 Voi sosi la tine ca o stea din Urse
 Să te-mbrac în mine cât mai sunt femeie.

 Să-ți torn strălucire în cuvinte simple,
 Să-ți alung pustiul din întunecare
 De lumina blândă sufletu-ți se umple,
 Când sărutul scrie pe bolți lunecare.

 Voi sosi în cântec de privire arsă,
 De vioară stinsă pe struna durerii,
 Răscoli-voi noaptea chiar în tine-ntoarsă,
 Dărâma-voi ziduri puse învierii.

 Voi iubi amarul, clipă întinată
 Prinsă-n ochiul galeș care mă privește,
 Te-oi iubi sălbatic, ora blestemată
 Nu mă va mai strânge-n gura ei de clește.

 Am motive simple să-ncolțesc în tine
 Ploaie neumblată, fulger ce se-ndoaie,
 Să-ți sculptez iubire-n piatră pe retine,
 Să-ți rămân poemul pe albastră foaie.