Exerciţiu... fără destinatar 12 - cuvintele

urăsc timpul când strig
fără să cunosc vreun ecou în apropierea
neliniştii mele

e semn că existenţele multora
trec precum umbrele

 atunci mă îndrept cu faţa spre mine
şi încerc să mă cunosc
să-i pun întrebări femeii din oglindă
s-o caut
s-o regăsesc- amforă cu parfum de vechime

prind în palme un zâmbet şters
ca ochii unei ploi risipite
prin ierburi
şi mă-ntreb câtă iarnă să-i fi strecurat destinul
de este aşa de rece acum?

dac-aş mai avea un pic de răbdare
dac-aş mai avea un pic de putere
să-i înfloresc în omăt irişi
şi să-i îmbrac toamna cu glas de păsări

urăsc timpul când strig
fără să văd urme
sădesc în trecerile mele câte o întâmplare
şi-mi opresc pentru suflet cuvintele

ale tale când vor veni?