Exerciţiu... fără destinatar 11- uzura

trăim aceleaşi iubiri de uzură

tu mă vrei doar a ta
fără să ştii că toţi
au rupt bucăţi de carne din mine

ca vulturii s-au rotit
şi trăznet au căzut
arzând şi oase, şi piele, şi inimă

câteodată
mă-ntreb ce mai bate acolo
înăuntru
ca o toacă de lemn într-o pădure singură

e dorinţa copilului
de a se reîntoarce
de a regăsi câmpul cu florile
câmpul cu ninsorile
câmpul legat la ochi cu fâşii de curcubeie
şi tresărirea

tresărirea aceea pe care
am avut-o când mi-ai spus că pot striga
te iubesc fără să-mi fie teamă

azi doar ecoul mă ţine de mână
şi-o altă iubire
îmi vorbeşte şoptit
de teamă să nu fug prea departe...