Cuvinte despre ploaia mea

Moto:

"Ploaia, buruiană deasă,

vrea pământ de cer să ţeasă,

şi pe vechi şi-atâtea căi

ploaia şterge paşii tăi..."

Mi-ai spus ploaie într-o vară
Secerată de ocară,
Mi-ai spus: “Ploaie, să m-adapi
Şi de-arsură să mă scapi.”

Fulgere-mpământenite
Am cules în ochi, iubite
Şi din straiul cerului
Luat-am umbra norului.

Păpădiei din câmpie
I-am dat viers de ciocârlie
Şi-am suit-o-n guri de rai
Chiar în ropotul de mai.

Am udat cireşii-n floare
Tu mi i-ai numit ninsoare,
Picăturile din cânt
Ţi-au fost mirul de pământ.

Şi-n icoana mea de ploaie
Lacrimi am lăsat – şiroaie,
Într-un gând le-am slobozit
Cu luciri de ceruzit.

Mi-ai spus ploaie-n adiere
Printre clipe efemere.
Mi-ai spus:” Ploaie, să nu pleci
Şi mereu să mă petreci

Până-n zarea unde pasul
Îşi va pierde-n ape glasul.”