Căutare

Candelabre se-aprind sub același tavan,
 Doarme noaptea întinsă pe smolitul divan,
 Din sticletii uitați pe un ram înghețat
 Rămân ochii de cântec într-un tril dezghețat.

 Îngânare de pași pe cărări sinilii
 Clocotire de glasuri în asalt de stihii,
 Iriși goi în uitare, albul aripii stins,
 Labirinturi cu ceață pe al vieții cuprins.

 Tot mai greu te găsesc. Oare e de ajuns?
 Depărtarea mă-nghite în al ei nepătruns,
 Te-aș sorbi ca pe-un vis fremătând spre izvor
 Rătăcind iar în matcă, sub albastru zăvor.

 Mă întreb de mai stai, mă întreb cine sunt?
 Pentru ploaia din mine nu sunt guri de pământ.
 Poate-un lujer înfrânt, poate-un zbor amânat,
 Poate brațe deschise într-un câmp semănat.