Exerciţiu... fără destinatar 13 - interior

nu-mi aduc aminte
să te fi atins

poate jumătate din mine
ţi-ar fi fost de ajuns
să arunci pe şevalet

culoarea ţi-ar fi zâmbit
şi-atunci
singurătatea ta s-ar fi făcut curcubeu
să ne lege
oricâte distanţe ne-ar fi exilat dragostea
oricâte norduri ne-ar fi îngheţat zâmbetul

nu-mi aduc aminte
să te fi privit
ştiu doar că-ţi culegeam aerul
în timp ce minele neîncrederii
explodau pe câmpul dintre noi

şi te-aş fi vrut pas
şi te-aş fi vrut mângâiere
şi te-aş fi vrut grai
şi te-aş fi vrut ochi deschis înlăuntrul meu

să mă ştii aşa cum ţi-aş fi fost -
fir de gând prelins pe buze
şi-o ultimă vocală agăţată în colţul unei mirări...