Iubeşte-mă-n acorduri

Voi dispărea iubite. Cui vei putea să-i ceri

Mătasea ce-mi îmbracă un trup de stea flămândă?

În soarta cărei lacrimi vei mai putea să speri
Că-ţi va cuprinde ochii, când noaptea ni-i izbândă?

Voi luneca în ape ce-au căutat fântâni,

Izvor să-şi primenească de-i viaţa trecătoare,

Vei reuşi-n arcuşuri povestea să-mi îngâni -

Viorile sunt blânde, natura-i schimbătoare.

Ne tremură-ntrebarea, ne macină un gând,

Suntem o risipire în lumea visătoare.

Se sfarmă adevăruri, lumina alergând

Ne cere găzduire când sună a-ntristare.

Voi dispărea iubite. Tu iarăşi vei cânta

Femeii din oglindă - o trecere duioasă,

În ceasul dimineţii, din prima rugă-a ta,

Se va-nălţa poemul rescris pentru-“o frumoasă”.

Cu aripa slăbită, departe îţi voi fi,

De-atâta încercare, de-atâtea focuri stinse,

Îi voi rămâne zării în fiecare zi...

Iubeşte-mă-n acorduri din simfonii desprinse.