simt că orice ameninţare
devine copilul de pripas al fricii
al temerii că m-ai pierde
cu toate că nu mă ai
pentru că sunt încă doar a mea
nu se poate iubi
când un tăiş îţi gâdilă talpa
las pietrei satisfacţia sângelui
drumul meu lung şi greu
îi va fi bucuria
şi nu arunc
nici vorbe
nici pietre
nici săgeţi
orice lucru îndreptat spre lumină -
stâlcind adevărurile
nu se întoarce decât cu întuneric
nu sunt icoană
şi nici nu port sfinţenie în palme
ştiu să îngenunchez
când mă adâncesc în singurătatea mea
care nu deranjează pe nimeni
dincolo de sunete
dincolo de tăceri
iubirile mele vor înflori
în fiecare dimineaţă
ziua ta nu va mai începe cu mine
e deja târziu
ca "să mă bagi undeva"
ar trebui ori să ai un suflet mare
ori un buzunar
lângă inimă în care să mă păstrezi
azi sunt doar a mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu