"birdsong"

un coridor întunecat
 cântecul păsării strivit
 în odaia unde lumina e în ștreang
 și aroma cărnii
 se-mprăștie printre dinții podelei

 ornic obosit
 singurul martor care nu-i înțelege drama
 sudoare și scâncet
 lacrimi cu rădăcini adânci
 .........................................................
 mâna locotenentului în mișcare
  cărbunii pe foaia albă
 acolo ochii ei râd
 în timp ce mângâierea îi plutește în iriși

 un bor de pălărie respiră libertatea
 pavajul adună pașii trecătorilor
 doar catedrala albă le ascultă mersul

 dincolo de obloane
 cu siguranță florile zâmbesc
  pielea ei se-mbrăca în iasomie
   și-un cântec de pasăre își caută somnul prelung...

 o ușă se-nchide