Solstiţii

Uşoare furnicări din lan de coapsă,
Un vânt în pielea ei, zeflemitor...
Se pleacă jaluzele, uimitor,
Umile în lumina de pedeapsă.

Atlazuri coborâte-n ochi de pulpă
Cum tremură în irişi ca un val...
Socoţi că n-ai să ieşi curând la mal,
Că nicio faptă nu te mai disculpă.

Eşti vinovat de macii cu morfine
Ce-n somnul meu, aşa năucitor,
Deschid spre tine cuib rătăcitor,
Să te scufunzi în visuri de ondine.

Troiene scuturate-n superstiţii...
Cobori şi urci în respiraţii noi
Nu-ţi pasă când oglinzile sunt moi
Ne regăsim şi înflorim solstiţii.