încolţesc...
în tine sub pleoapă
aburind într-o privire leneşă
sprijinită pe gândul că
nu ţi-am trecut dincolo de albastru
tu -
liliacul meu
înflorind la marginea cărării
ascultă paşii
umbreşte neodihna
şi-mi cântă în depărtare
aşa cum ai făcut-o atunci
atunci când n-am ştiut să te-ascult
atunci când am picurat în flori de colţ însingurarea
şi-am crezut
că-n pridvoarele oamenilor
trebuie să înfloresc lumini
încolţesc
în tine în sânge
clocotind într-o mare de foc
ce-şi caută amurgul
când nici măcar n-a apucat
să măsoare dimineaţa...
în tine sub pleoapă
aburind într-o privire leneşă
sprijinită pe gândul că
nu ţi-am trecut dincolo de albastru
tu -
liliacul meu
înflorind la marginea cărării
ascultă paşii
umbreşte neodihna
şi-mi cântă în depărtare
aşa cum ai făcut-o atunci
atunci când n-am ştiut să te-ascult
atunci când am picurat în flori de colţ însingurarea
şi-am crezut
că-n pridvoarele oamenilor
trebuie să înfloresc lumini
încolţesc
în tine în sânge
clocotind într-o mare de foc
ce-şi caută amurgul
când nici măcar n-a apucat
să măsoare dimineaţa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu