În preajma ta...

În preajma ta e linişte şi doare,
Din candelabre a căzut lumina,
Se-ndreaptă spre pământ în chip de floare -
Când aripi reci ne poartă-n lume vina.

La pieptul tău izvoarele îngheaţă,
Sub cioburi de iubire stă uitarea
Se încropeşte-n noi un fel de ceaţă
Ce-mparte în felii de alb cărarea.

Uităm mirări, uităm de absoluturi,
Ne risipim în viscole bolnave,
Suntem făcuţi din amăgiri de luturi
Ca să sfârşim precum nişte epave.

Desculţi vom fi când apa-nvolburată
Ne va lua-n vârtejuri de-agonie,
Desculţi vom fi şi moartea scelerată
Ne va cânta sub cruci o simfonie.

În preajma ta e linişte şi doare,
Târziul se desprinde – nălucire,
Presară-n irişii firavi candoare
Zbătându-se în pleoape – strălucire.