în dimineața asta vânt cu tine
un mi-e dor desuet
mi te scuturi amintire
peste frunza rămasă
plâng miresele în tandreți
măturate de timp
nicio nuntă fără lacrimi
nicio moarte fără blestem
scrise în dantelă
privirile flutură peste
aerul scuturat
dorm cireșii în picioare
parcă nimic nu mă mai atinge
parcă nimic nu mă mai respiră
aerul tău singur
neliniștea mea
și-un zâmbet franjurat
acolo unde ochii noștri vor să cânte
nu e nevoie de harpe
să îți faci sufletul să vibreze
în evantaie
suav
gândul meu se răsfiră
în dimineața asta vânt cu tine
și un mi-e dor de care ne lipim
când liniștea ne doare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu