Coboară-mi azi în iriși lumina împletită,
Un zâmbet de madone să-mi netezească fața,
Să-i pot așterne clipei, tăcută, dimineața
Când soarele se-arată sub zarea Ta boltită.
Nu mă-ntreba de crucea pe care mi-ai sortit-o,
În lemnul ei cuminte îmi stă toată credința
Zâmbi-voi spre amaruri, purta-voi neputința
Răstălmăcind durerea ce-n brațe mi-ai zvârlit-o.
Mai toarnă-mi în tăcere acorduri de iubire
Pe struna vieții mele arcuș să poposească,
S-arăt că fără tine nu poa' să glăsuiască
Nici palida tristețe, nici bucuria-n fire.
Îți simț mâna pe creștet. -Ai obosit, copilă?
Mi se perindă-n suflet atâta nălucire ,
Privesc lung spre icoane și multă strălucire
Mi se așterne-n cale, iar Tu mă-mbraci cu milă.
Un zâmbet de madone să-mi netezească fața,
Să-i pot așterne clipei, tăcută, dimineața
Când soarele se-arată sub zarea Ta boltită.
Nu mă-ntreba de crucea pe care mi-ai sortit-o,
În lemnul ei cuminte îmi stă toată credința
Zâmbi-voi spre amaruri, purta-voi neputința
Răstălmăcind durerea ce-n brațe mi-ai zvârlit-o.
Mai toarnă-mi în tăcere acorduri de iubire
Pe struna vieții mele arcuș să poposească,
S-arăt că fără tine nu poa' să glăsuiască
Nici palida tristețe, nici bucuria-n fire.
Îți simț mâna pe creștet. -Ai obosit, copilă?
Mi se perindă-n suflet atâta nălucire ,
Privesc lung spre icoane și multă strălucire
Mi se așterne-n cale, iar Tu mă-mbraci cu milă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu