miercuri, 1 februarie 2012

Ajunge!

Se scurg întrebări, nu caut răspuns,
Strivite sub ziduri de umbre-au ajuns
În semne ce zac dormind, sub zăpezi,
Când arborii scriu ruginite dovezi.

Se sting răsuflări de ceaţă-n amurg -
Tristeţi expandate în aer de burg,
Ofrandă luminii, un aer de sud
Se suie-n coloane spre cerul meu crud.

Şi păsări ne dor, e cântecul surd,
E vina uitată în jocul absurd
Să nu îţi mai fiu... Ajunge! Atât!
Sub porţi de-ntristare... tu m-ai zăvorât.

8 comentarii:

  1. Te-ai zavorat singura!Sunt lucruri pe care le stiai, lipsea persoana pe care sa dai vina.

    RăspundețiȘtergere
  2. ...Câtă siguranţă în afirmaţie!!! te felicit, anonim!
    anna

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasă și dură poezie, Anna! O îmbinare perfectă de stări și emoții.

    RăspundețiȘtergere
  4. frumoasă şi dură ca viaţa, Oana!
    anna

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este!
      Primești o îmbrățișare de la mine? Nepoetică, dar din suflet.

      Ștergere
  5. ..frumoasă şi dură ca viaţa...frumoasă-i poezia, noaptea, dimineaţa, iar viaţa şchioapătă-n fotografie, fiind responsabilă cu ceaţa.:)

    RăspundețiȘtergere