Fântâna

Fântână-ți sunt și-n apa mea curată
Se oglindește-n tihnă amurgirea,
O cumpănă-obosită ne arată
Că-n braț de lemn stă toată despărțirea.


Te-apleci pe ghizd și-mi cauți ochii tulburi
Verzuiul undei, seara,te-nfioară
Se-aude-un cânt departe, printre ierburi,
Mă cauți însetat cum dinioară


Mi te-afundai în răzvrătiri de piele,
Război ducând printre cuvinte oarbe,
Lăsând în ciuturi albe patimi grele
Și dorul care-n lume jale soarbe.


Fântână-ți sunt și-n arabesc de ape
Te prind mereu sub recile cortine,
În lojă de răcori te țin, aproape,
Și curg încet și iubitor spre tine...